Ultima zi din ultimul an.

Craciunul meu de anul acesta a fost diferit fata de ceilalti ani. Mi-a fost foarte greu sa realizez in Ajunul Craciunului ca nu mai am lana mine anumite persoane, mi-a fost greu din nou sa-mi dau seama ca nu mai sunt un copil si ca nimic nu mai este la fel. In ciuda faptului ca nu am sarbatorit cu prea mult fast si entuziasm am realizat totusi cat de norocoasa sunt. Gandindu-ma la alti oameni mi-am dat seama ca eu am tot ce isi poate dori un om. Exista oameni realizati pe plan financiar, pe plan profesional etc. dar care cu toate acestea sunt singuri. Singuratatea este foarte grea de indurat pe termen lung.

Craciunul inseamna sa daruiesti ce simti tu ca poti darui, Craciunul nu inseamna doar cadourile de sub brad ci reprezinta in esenta cadourile spirituale ce intra adanc in inima celor dragi iar Craciunul cu adevarat fericit este acela cand realizezi ca exista cineva care chiar te iubeste si ca indiferent de greutatile pe care le intampini sau fericirea pe care o traiesti, exista prietenii, acele persoane carora chiar le pasa si sunt gata sa impartaseasca alaturi de tine orice.

Anul care peste cateva ore va fi sfarsit a fost un an ce a trecut pentru mine intr-un ritm mult prea alert, a fost un an plin de evenimente si tare mi-as dori sa spun fericite dar nu a fost asa deloc. Facand o sinteza a realizarilor din anul acesta si lucruri care chiar m-au facut fericita a fost faptul ca am realizat ca pot mai mult intotdeauna, ca am facut 18 ani si se simte si ca ieri am vrut sa termin anul cu bine si am reusit. Am luat examenul teoretic pentru permis, si asta a fost de ajuns sa inlocuiasca un an de suferinta.

Iar peste cateva ore toti cei care m-au facut sa sufar in mica sau mare masura nu vor mai exista, nu vor mai fi pronuntati si nu ma voi mai gandi la acele lucruri. Un nou an, o noua viata care deja o vad foaarte ocupata, ceea ce ma bucura.

Un An Nou Fericit si ganditi-va ca noi insine suntem singurii care putem schimba ceva in viata noastra si acum e momentul, suna bine sa incepi anul cum nu se poate mai bine.

En-gross si en-detail.

AICI explic de ce nu s-a mai intamplat nimic nou in ultima vreme.

Impossible.

Sunt dezamagita de mine insami. Nu am facut puiul cu alune (nu zic motivul pentru ca imi e rusine). In schimb am facut azi ciorbita de perisoare. (yummy!)

Presupun ca toata lumea cunoaste pasii pentru realizarea unei ciorbite. Daca nu, va zic eu acum cum gatesc eu ciorba.

Am calit mai intai 2 cepe taiate marunt cu un morcov. Am pus apa si le-am lasat sa se si fiarba impreuna cu 3-4 ( eu am pus 5 ) cartofi taiati cubulete. Intre timp am preparat perisoarele (chiftelutele) din jumatate de kilogram de carne tocata mix (si de porc si de vita), o felie de paine, sare + piper si un ou (se pune si ceapa dar eu nu am pus).. aa, si marar. Dupa ce am amestecat carnea impreuna cu celelalte ingrediente, am adaugat 1 L de bors in oala de ciorba, 2 linguri de bulion si am lasat-o sa mai dea in fiert. Perisoarele le-am dat prin faina si apoi le-am adaugat in oala cu ciorba si am mai lasat-o pe foc 20 de min sa fiu sigura ca se fac bine. Am mai potrivit cu sare/bors/apa dupa gust, am oprit focul, am batut 2-3 oua, am pus patrunjel deasupra si VOILA!

Ready. Cook!

De ceva vreme vreau sa gatesc pui cu sos de usturoi si alune. Elanul mi-a fost taiat pentru ca am citit undeva ca este o combinatie nu tocmai favorabila usturoi-alune, asa ca pregatesc Pui cu alune. Maine.

Arta de a manca

Principalul meu viciu este mancarea. Si daca este cat mai sofisticata si cat mai "gatita" replica mea este "Dumnezeu e in fata mea". Sunt gurmanda. Ador sa mananc si sa fac mancare. A manca si a pregati mancare este o arta desavarsita. Doi stropi de otet pusi la momentul potrivit in locul potrivit aduc perfectiunea in farfurie. Si pentru ca mie cand imi place ceva la nebunie impartasesc si cu restul populatiei o sa evidentiez arta culinara si arta de a manca.

Cand era mai mica, o persoana foarte inteligent si pe care o respect si o stimez extrem de mult mi-a spus ca atunci cand mananc sa nu mananc cu informatii. Adica: in momentul in care mi-am asezat masa (in armonia proprie) orice gand sa dispara. Pentru ca imi canalizez atentia asupra gandurilor, fie ele si minore ( nu merge liftul, nu mi-am luat furculita preferata etc) incat mananc din instinct, mananc pentru ca imi este foame si pentru ca trebuie sa mananc dar nu imi dau seama de ceea ce mananc. Nu imi dau seama ca termin mult mai repede decat ar trebui, mi-am inghitit de fapt propriile ganduri aprofundandu-le astfel si mancarea tocmai ce am terminat-o de mancat se strange intr-o mica sfera la mine in stomac si nu ii ofera organismului meu cele necesare.

De asemenea, toata lumea stie, a auzit si chiar respecta acest lucru. Sa nu ne uitam la televizor in timp ce mancam. Zvonul ca declanseaza ulcerul sau alta boala de acest gen nu stiu cat de adevarat este. Ar putea avea o explicatie destul de logica: sa facem un mic exercitiu de gandire si sa ne dam seama ca fiecare atunci cand mananca in fata tv-ului sau pc-ului termina mult mai repede si uneori fara sa-si dea seama cand a terminat de mancat. Mancand mereu in acest ritm nu mestecam de cate ori este nevoie si - probabil - in decursul a cativa ani ne trezim cu o afectiune a stomacului.

Sunt "reguli" destul de prostesti dar daca ne gandim bine putem sa traim mult si bine daca avem grija de propriul organism.

început

Traiesc prin fiecare lucru marunt care se intampla in jurul meu, raman pierduta in timp si spatiu cand vad zburand un balon de sapun risipindu-se mai repede de o secunda. Sunt extaziata cand citesc o fraza in care ma regasesc total, renunt la viata mea daca sunt pusa intr-o astfel de situatie pentru persoanele cu adevarat importante din viata, este un sentiment de bine inexplicabil. La mine, vointa oarba de a trai nu este dezvoltata in schimb vointa oarba de a construi, de a demonstra, de a crea si de a realiza este vitala.
Ce este aici ramane aici, cine vrea poate sa dea importanta.